Boala tractului urinar inferior la pisică

January 18, 2016

 

Cuprinde o serie de afecțiuni ale vezicii urinare și uretrei care se manifestă clinic prin hematurie (urinare cu sânge), durere,  urinare frecventă, în locuri nepotrivite, uneori urinare cu dificultate, în jeturi scurte și întrerupte, sau chiar oprirea eliminării de urină.

 

Boala tractului urinar inferior la pisică este o afecțiune relativ frecventă ce afectează atât pisicile cât și motanii mai ales la vârstă tânără sau mijlocie, dar poate apărea la orice vârstă. Sunt mai predispuse pisicile supra-ponderale, sedentare, care nu au acces în exteriorul locuinței și sunt hrănite preponderent cu hrană uscată. Schimbările din mediul de viață al pisicilor, în modul de interacțiune cu proprietarii, existența mai multor pisici/animale în locuință sau modificarea rutinei zilnice pot declanșa boala tractului urinar inferior.

În cazul motanilor, boala se poate complica relativ rapid cu obstrucție uretrală, datorită particularităților anatomice ce fac dificilă eliminarea dopurilor uretrale.

 

Atenție la urinarea în locuri nepotrivite!

 

Cu toate că pisicile sunt animale deosebit de curate, în cazul bolii tractului urinar inferior ele pot asocia litiera cu senzația dureroasă care apare la urinare și vor căuta alternative pentru a evita durerea: covor, gresie, vană sau alte suprafețe reci și netede... Bineînțeles, nu toate pisicile care urinează în locuri nepermise sunt bolnave, este posibil ca ele să marcheze teritoriul în cazul în care sunt intacte sexual, sau răspund la factori stresanți (musafiri, schimbări, alte animale...), sau litiera necesită igienizare, totuși, puteți lua în calcul suspiciunea unei boli a tractului urinar și urmăriți mai cu atenție dacă urinarea se desfășoară corespunzător. O pisică bolnavă va lua de mai multe ori poziția de urinare, va curba spatele, își va schimba locul de mai multe ori, jetul de urină poate fi întrerupt, pisica vocalizează în preajma litierei și în timpul urinării, iar culoarea urinei poate fi roșiatică datorită prezenței sângelui. Va toaleta cu insistență zona genitală, abdomenul poate fi dureros, pisica adoptând o poziție cifozată de deplasare.

 

Care sunt cauzele bolii tractului urinar inferior la pisică?

Cel mai frecvent, boala este idiopatică. Alte cauze, mai des întâlnite, sunt urolitiaza și dopurile uretrale. Mai puțin frecvente sunt bolile infecțioase, problemele iatrogene, traumatice și rareori sunt implicate anomalii anatomice, neoplazii și probleme neurologice.

 

Medicul veterinar este în măsură să deceleze între cauzele acestei afecțiuni, astfel că vizita la cabinet este esențială.

 

Boala idiopatică

Cauzele exacte ale bolii idiopatice sunt necunoscute, fiind suspicionate infecții bacteriene sau virale, afecțiuni autoimune, toxine urinare, un epiteliu ne-etanș de celule tranziționale, stresul, inflamația neurogenă sau mediată de mastocite. 

 

Cum evoluează boala idiopatică?

În majoritatea cazurilor manifestările sunt acute și durează numai câteva zile putând să se rezolve spontan în 3-7 zile. Recurențele pot apărea la intervale neprecizate, dar severitatea manifestărilor tinde să se diminueze pe măsură ce pisicile înaintează în vârstă. Unele pisici pot avea manifestări de durată mai mare, săptămâni, chiar luni, după care simptomele se remit, putând apărea recurențe. Totuși, deși boala idiopatică are tendința de a se rezolva spontan, acordați o atenție sporită motanilor, aceștia pot suferi de obstrucții urinare în decursul bolii, ce le pot altera grav rinichii și le pot amenința viața.

 

Simptomele bolii idiopatice se aseamănă cu cele ale cistitei interstițiale umane, totuși, mai sunt necesare cercetări pentru a declara cu certitudine că cele două boli sunt identice.

 

Calculii urinari

Prezența unui număr redus de cristale în urina pisicilor este un aspect frecvent întâlnit în cazul animalelor sănătoase, reprezentând suprasaturarea urinii cu anumiți compuși precum amoniacul, magneziul și fosfatul – în cazul struviților. Totuși un număr ridicat de cristale pot conglomera ducând la apariția de uroliți de diferite dimensiuni sau chiar pot produce obstrucții.

 

Struviții sub formă de cristale, microcalculi sau uroliți sunt responsabili de 35% din totalul îmbolnăvirilor, deși în trecut (anii ‘80) erau cei mai frecvent întâlniți în cazul acestor patologii (80-90%). În schimb, acum devin mai populari calculii de oxalat de calciu, fiind întâlniți în mai bine de 50% dintre cazurile de litiază. Schimbarea a survenit ca urmare a creșterii în popularitate a dietelor care acidifiază urina, deoarece struviții se dizolvă la un pH acid, dar un pH acid favorizează apariția oxalaților, în special în cazul pisicilor mature.

 

Apariția calculilor este pusă pe seama excesului de proteină din rația pisicilor, asociată strâns cu consumul redus de apă, iar calitatea dietelor are o importanță majoră în controlarea apariția acestor afecțiuni. Recurențele pot fi prevenite atât dietetic, cât și prin creșterea aportului de apă din rație, prin administrarea de hrană umedă sau lichide aromate (supe de vită sau pui, suc de ton...), dar și apă, mereu proaspătă.

 

Analiza microscopică și unele metode chimice ajută la decelarea tipurilor de cristale implicate în boala urinară. Pentru depistarea calculilor pot fi de folos mijloace imagistice de diagnostic precum ecografia, radiografia (în cazul calculilor radioopaci)și cistografia.

 

Cazurile minore pot fi rezolvate medicamentos, dietetic, în cazul obstrucției pot fi necesare manevre de eliberare a uretrei prin aplicarea unui cateter, cazurile urgente pot necesita o cistocenteză, iar calculii de mari dimensiuni, care nu pot fi dizolvați sau eliminați prin uretră, vor fi extrași chirurgical.

 

Infecțiile

Cel mai adesea boala tractului urinar inferior la pisicile tinere nu este însoțită de prezența unor agenți infecțioși, în schimb, peste 45% dintre pisicile cu vârsta de peste 10 ani care au aceste manifestări  pot avea infecții bacteriene. Cei mai comuni patogeni implicați în această boală sunt Escherichia spp.,Staphylococcus spp., Proteus spp., Klebsiella spp.  Rolul virusurilor în dezvoltarea afecțiunilor vezicii urinare sau al uretrei nu s-a clarificat încă, dar există studii care au identificat calicivirusul în urina și dopurile uretrale ale pisicilor cu afecțiuni la acest nivel, iar alte surse arată că și herpesvirusul poate fi implicat în patogeneză. Levurile din genul Candida spp. pot cauza infecții oportuniste la pacienții imunosupresați sau cu cu diabet.

 

Neoplaziile

Din totalul neoplaziilor la pisică, aproximativ 1% au ca sediu vezica urinară. Majoritatea sunt maligne și pot metastaza în pulmoni, limfonoduri regionale, rinichi și ficat. În depistarea lor este utilă imagistica ecografică sau urocistografia cu contrast, iar citologia, aspirarea cu ac fin a tumorii pot ajuta la stabilirea clară a diagnosticului.

 

 

 

Apelați la veterinar de îndată ce sesizați că pisica are simptomele descrise mai sus pentru a identifica sursa problemei.

Contact: Dr. Laura Szatmari 0743330533

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Postări recente
Please reload

Arhivă
Please reload

Urmăriți-ne
  • Facebook Basic Square
  • Google+ Basic Square
Cabinet veterinar Szatmari Vet

Str. Toamnei 15, Brașov

Telefon programări: 0752298138

Telefon urgențe (în afara orelor de program): 0743330533

© 2016  CMVI Dr. Szatmari Corina Laura.